"Nu voi mai vedea niciodata un spectacol atât de frumos ca acesta."
|
|
 „Inima” experientei miscarii noastre nu se vede, nu este o persoana, dar exista în fiecare persoana în masura în
care aceasta adera, deschide ochii si inima. |
În fiecare lucru se arata frumusetea, care umple întreaga lume si care are ca punct central inima noastra. Inima noastra traieste pentru o frumusete care se gaseste înauntrul lucrurilor, înauntrul realitatii. O frumusete pe care Biblia o denumeste cu un cuvânt
mai viu si mai dramatic: fagaduinta |
|
| Traiam ca regii. Beam vodka cu paharele. Ne iubeau multe fete frumoase. Umblam pe covoare din frunze de aur, ne scaldam în
aur si plateam cu aur, argint si dolari. Plateam pentru tot, pentru vodka si pentru muzica. Rasplateam iubirea cu iubire si ura cu ura. Îmi iubeam tovarasii pentru ca nu ma dezamageau
niciodata. Erau barbati neciopliti , inculti, dar uneori atât de minunati încât ma opream uimindu-ma. Atunci îi multumeam Naturii ca sunt om. |
|
|
În penultima seara a zilelor petrecute la Riva de Garda, dupa cina, am mers pe malul lacului. Acolo ne-am asezat pe pietris si am cântat împreuna cu profesorul de muizica. Era o noapte fara luna, dar cu foarte multe stele. În fata noastra se întindea în apa o mica peninsula stâncoasa. Pe ea era înaltat un sanctuar dedicat Fecioarei. Pe o stânca înalta, turnul iluminat al Castelului se înalta mic si gri. Eu priveam acel spectacol si ma gândeam: „Nu voi mai vedea niciodata un spectacol atât de frumos ca acesta”. |
|
