Comunione e Liberazione este o miscare ecleziala al carei scop îl constituie educatia crestina matura a proprilor aderenti si colaborarea la misiunea Bisericii în toate sferele societatii contemporane.

Comunione e Liberazione (CL) este o miscare ecleziala fondata de don Luigi Giussani ale carei origini se gasesc în 1954. S-a nascut în orasul Milano si, dupa ce s-a raspândit cu repeziciune în toata Italia, este prezenta astazi în aproximativ 70 de tari de pe toate continentele.

CL se autodefineste ca fiind o miscare pentru ca nu se configureaza mai înainte de toate ca o noua organizatie sau structura (nu exista legitimatii de înscriere) nici ca si insistenta speciala asupra unor aspecte sau practici anume din viata de credinta. Carisma sa consta în rechemarea la a trai în prezent experienta crestina proprie Traditiei. Viata CL are scopul de a propune prezenta lui Cristos ca unic raspuns adevarat la exigentele profunde ale vietii umane din toate timpurile. În persoana care întâlneste si adera la prezenta lui Cristos ia nastere o miscare de convertire si de marturie care tinde sa incida asupra mediului în care aceasta traieste (familie, loc de munca, scoala, cartier, societate, etc).

Nascuta în scoala ca propunere facuta tinerilor sub denumirea de Gioventu Studentesca (GS), miscarea îsi îndreapta astazi chemarea spre orice tip de persoana, fara deosebire de vârsta, meserie si pozitie sociala.

În acesti ultimi ani, prezenta CL în societate, nu numai în cea italiana, s-a facut precizând natura sa de prezenta educativa, culturala si sociala.

Într-un moment în care, din diferite motive, chiar si politica si polemica pareau sa-si fi pierdut capacitatea de implicare populara si în care, nu numai în Italia, s-a pretins a face sa treaca drept revolta morala o lupta pentru putere, miscarea tinteste spre radacina tuturor crizelor sociale si politice: criza educatiei.

Prin intermediul actiunii multor adulti implicati în scoli (unde e în vigoare înca folosirea vechii sigle GS) si în conducerea grupurilor de tineri, CL ofera astazi contributia sa pentru a face sa dureze în timp ipoteze pozitive de educatie într-o societate care uneori pare definitiv vlaguita si golita de avântul ideal. Si, prin intermediul actiunii sociale si chiar politice a aderentilor si simpatizantilor, nu oboseste sa puna problema care deja a marcat una din primele batalii ale GS înca din anii 50: dreptul la libertatea educatiei. "Trimiteti-ne în jur goi, dar lasati-ne libertatea de a educa!" era si este un slogan CL. Într-o astfel de libertate într-adevar se întâlnesc toate libertatile autentice pe care o societate neopresiva trebuie sa le garanteze si sa le valorizeze: de la libertatea de întreprindere la aceea de asociere.

Miscarea, prin publicatiile sale si actiunea libera si responsabila a laicilor implicati în mass-media si în opere editoriale si culturale, a reafirmat centralitatea metodei Încarnarii împotriva oricarei reduceri spiritualiste, gnostice si pelagiane si, la polul opus, împotriva oricarei separari dualiste între ceea ce priveste timpul si ceea ce priveste credinta.

Din punct de vedere al vietii miscarii, ultimele decenii sunt marcate de centralitatea tot mai mare a catehezei oferita de "Scoala de comunitate" si de cresterea experientei grupurilor de Fraternitate, adica a acelor grupuri de adulti formate în mod liber care îsi implica propria viata în dorinta de sfintenie prin intermediul unei "reguli" de asceza persoanala, de comuniune traita si de caritate.

Contributia pe care CL o aduce în Biserica si în lume este deci marcata de trei cuvinte: educatie, fraternitate si opere. Acestea sunt cele trei domenii în care actualmente si efectiv CL îsi consuma energiile cu scopul de a aduce propria contributie la gloria uamna a lui Cristos în istorie.

În metoda educativa a CL sunt unele gesturi care au o valoare fundamentala. Acestea sunt: rugaciunea comunitara, Scoala de comunitate, actiunile de caritate, vacantele, lectura, cântecul si fondul comun. Este vorba de gesturi fundamentale, dar nici unul dintre acestea nu este considerat obligatoriu. Experienta CL, într-adevar, mai mult decât a tinti asupra definitiei rigide a ceea ce califica apartenenta la miscare, crede în comunicarea pasilor fundamentali, si deci a gesturilor care îi favorizeaza, prin "osmoza" care are loc între cei implicati într-o prietenie nesuperficiala.

Structura organizatorica a unei miscari ca si CL este prin natura sa flexibila. La vârful ei se afla Consiliul general prezidat de don Giussani si care îi cuprinde pe responsabilii italieni si straini pentru fiecare mediu în parte: scoala, universitate, cei care muncesc, cultura etc. – în care actioneaza miscarea.

Fiecare din aceste medii este condus de un grup de responsabili propriu. La nivel local – national, regional sau orasenesc – miscarea e condusa de "diaconie", adica de grupuri de responsabili dispusi sa serveasca (de unde deriva însasi titulatura) viata comunitatii.

Alegerea responsabililor se face dintre aceia care arata o mai clara constiinta a scopurilor miscarii si o mai generoasa marturie si dedicare în seviciul comunitatii.

Înafara Italiei exista deja comunitati care, prin numarul de participanti si prin maturitatea experientei, au devenit relevanti pentru însasi conducerea miscarii: este cazul Spaniei, ai carei responsabili sunt implicati în conducerea generala a miscarii.