"Încercarea de a trai înauntrul acestui punct de vedere (n.n constiinta raportului cu Cristos) constituie înfruntarea realului care mi-a fost încredintata ca o datorie de inima de catre Cel care mi-a iubit viata."

Luigi Giussani se naste în 1922 la Desio, un sat în împrejurimile orasului Milano. De la mama sa , Angela, primeste prima introducere cotidiana în credinta. De la tatal sau Beniamino, apartinând unei familii înzestrata cu îndemânare artistica, sculptor în lemn si restaurator, primeste invitatia constanta de a cauta sa afle ratiunea lucrurilor. Don Giussani a amintit adesea unele episoade din viata sa familiala, semne ale unei atmosfere de mare respect pentru persoana si de educatie activa pentru a tine treze adevaratele dimensiuni ale inimii si ale ratiunii. De exemplu, episodul care ni-l arata pe el copil înca si pe mama lui – la ivirea zorilor – mergând la liturghia matinala; si neasteptata exclamatie a mamei sale la vederea ultimei stele care stralucea în luminozitatea crescânda a cerului: <<Cât e de frumoasa e lumea si cît e de mare Dumnezeu !> >. Sau cum ar fi dragostea tatalui sau, un socialist anarhic, pentru muzica. Pasiunea care nu numai ca îl face pe acel om sa tempereze momentele de dificultate în familie cântând arii celebre, dar chiar sa prefere în fata putinelor conforturi ale situatiei economice modeste pe care o traia, obiceiul ca duminica dupa-masa, sa invite acasa muzicieni pentru a asculta piese muzicale în direct.

De foarte tânar, Luigi Giussani intra în seminarul diecezan din Milano, urmându-i studiile si apoi completându-le pe lânga Facultatea de Teologie din Venegono sub îndrumarea unor maestrii ca Gaetano Corti, Giovanni Colombo, Carlo Colombo si Carlo Figini.

Nu numai din cauza pregatirii culturale si a raporturilor de stima si de vie umanitate stabilite cu unii dintre maestrii sai, Venegono va fi pentru Giussani un mediu foarte important pentru experienta companiei traita cu unii "colegi", ca Enrico Manfredini – viitor arhiepiscop de Bologna – în descoperirea comuna a valorii vocatiei, valoare care se îndeplineste în lume si pentru lume.

Sunt ani de studiu intens si de mari descoperiri. Ca si lectura lui Leopardi cu care, povesteste Don Giussani, obisnuia uneori sa însoteasca meditatia dupa Euharistie. Se întareste în acei ani, într-adevar, convingerea ca punctul cel mai înalt al fiecarui geniu uman (oricum ar fi exprimat) este profetia, chiar si inconstienta, a evenimentului lui Cristos. Astfel i se întâmpla sa citeasca poezia lui Leopardi Alla sua donna (Iubitei) ca un fel de introducere la prologul Evangheliei Sf. Ioan, si sa recunoasca în Beethoven si în Donizetti expresii vii ale eternului sens religios al omului.

De atunci, rechemarea la faptul ca adevarul se recunoste din frumusetea prin care se manifesta, va face mereu parte din metoda educativa a miscarii. În istoria CL se poate vorbi de un privilegiu acordat esteticii, înteleasa în sensul cel mai profund, tomist al termenului, fata de insistenta asupra rechemarii de ordin etic. Înca din acei ani de seminar si de studiu, don Giussani învata ca sensul estetic si etic provin împreuna dintr-o corecta si pasionata claritate în privinta ontologiei, si careia un viu gust estetic îi este primul semn, cum arata cea mai sanatoasa traditie catolica si cea ortodoxa.

Observarea disciplinei si a ordinii în viata seminarului se va conjuga cu forta unui temperament care în colocviul cu superiorii si în initiativele cu colegii se distinge prin vivacitate si istetime. De exemplu, Giussani promoveza împreuna cu alti colegi, un fel de foaie interna intitulata Studium Christi, cu intentia de a face un fel de organ al unui grup de studiu menit sa descopere centralitatea lui Cristos în întelegerea oricarei discipline.

Sfintit preot, don Giussani se dedica profesoratului pe lânga acelasi seminar din Venegono. În acei ani se specializeaza în studiul teologiei orientale (în special asupra slavofililor), al teologiei protestante americane si în aprofundarea motivatiei rationale a aderarii la credinta si la Biserica.

La jumatatea anilor 50 paraseste profesoratul în seminar, pentru cel din licee si facultati. Timp de zece ani - din 1954 pâna în 1964 - preda la liceul clasic "Berchet" din Milano. În acei ani începe sa desfasoare o activitate de studiu si de publicistica menita sa atraga în interiorul si exteriorul Bisericii atentia asupra problemei educative. Va redacta, printre altele, rubrica "Educatie" din cadrul Enciclopediei catolice.

Sunt anii nasterii si raspândirii GS (Gioventu Studentesca).

Din 1964 pâna în 1990 va preda la catedra de Introducere în Teologie din cadrul Universitatii Catolice Sacro-Cuore din Milano. Cu mai multe ocazii este invitat de superiori în Statele Unite pentru perioade de studiu. Mai ales, in '66 petrece câteva luni peste ocean , pentru a aprofuda studiile de teologie protestanta americana , careia îi urmeaza, în editie academica, una din rarele publicatii pe aceasta tema cu titlul: “Linii generale ale teologiei protestante americane. Profil Istoric de la origini pâna în anii 50”.

Astazi conduce miscarea Comunione e Liberazione prezidând Consiliul general.

Este presedinte al Diaconiei Centrale a Fraternitatii Comunione e Liberazione, asociatie recunoscuta de Consiliul Pontifical pentru Laici în 1982.

In afara de aceasta anima si conduce experienta celor din Memores Domini, o asociatie laica recunoscuta si aceasta de Consiliul Pontifical pentru Laici (1988), care reuneste persoane din CL care au facut o alegere de consacrare lui Dumnezeu în virginitate.

Este consultant al Congregatiei pentru clerici si al Consiliului Pontifical pentru Laici.

A fost facut Monsenior de catre Ioan Paul al II-lea în 1983 cu titlul de Prelat de onoare al Sanctitatii Sale.

Din 1993 conduce prestigioasa colectie "Cartile spiritului crestin" pentru una dintre cele mai importante edituri italiene, Rizzoli RCS.

Din 1997 conduce colectia discografica "Spirto gentil" realizata în colaborare cu Deutsche Grammophon care se bucura de un important succes atestat de datele de vânzare si de numeroase recenzii în reviste specializate.

În 1995 i-a fost conferit Premiul national de cultura catolica.

Este autorul a numeroase scrieri care au fost traduse în diferite limbi: engleza, franceza, spaniola, germana, rusa, poloneza, portugheza, slovaca, slovena, maghiara, greaca, albaneza si româna. Pe baza acestora s-au format deja sute de mii de tineri si de adulti.